vineri, 27 octombrie 2017

Swami Lakshman Joo la picioarele lui Ramana Maharshi (Swami Lakshmanjoo at the feet of Ramana Maharshi)

https://leokamarius.blogspot.de/2017/10/swami-lakshman-joo-la-picioarele-lui.html

Swami Lakshman Joo Raina, care a murit în 1991, este recunoscut ca ultimul reprezentant proeminent al Shivaismului din Kashmir.


Când eram de vreo 20 și ceva de ani, cineva mi-a zis de Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Atunci imediat am plecat din Kashmir și m-am dus la Tiruvannamalai. Când am intrat în salon, l-am văzut pe Bhagavan așezat pe sofa cu picioarele întinse. Am simțit fiori de bucurie. Bhagavan mi-a cerut să mă așez chiar în fața sa. M-am așezat și am privit lung la picioarele sale și am intrat în starea beatifică de samadhi.
Acele zile de aur au fost într-adevăr divine.

Într-o zi, eram încântat la culme de apropierea lui Bhagavan și am compus câteva sloka-uri (versuri) ca ofranda mea către el. Acestea sunau astfel:

"Sunt patru tipuri de corpuri: cel grosier (sthula), cel subtil (sukshma), cel cauzal (karana), și vidul (sunya). Transcenzând acestea (patru tipuri) este mărețul Deal Arunachala, care e slăvit ca forma Supremului atotcunoscător. Îl slăvim pe Sri Ramana, care beatific sălășluiește în propria Sa natură (swarupa), care e numită Arunachala, cel dintâi dintre cele mai mărețe dealuri. Mă refugiez la picioarele măreței înfățișări Ramana, cel care și-a realizat identitatea cu Domnul.
Emit numele yoghinului realizat Ramana, neîncetat. Mereu contemplu la Maharshi Ramana, sufletul realizat. Îmi ofer omagiile către ființa celestă Maharshi Ramana, cu toată inima. "

Când aceste sloka-uri (versuri) au fost aduse în fața lui Bhagavan, el a fost așa de mulțumit încât a explicat însemnătatea lor devoților care erau așezați în Salon.

Obișnuiam să merg pe Arunachala cu Bhagavan, unde el de obicei stătea pe o stâncă și eu eram așezat la picioarele sale. Odată un devot a luat aparatul foto să îi facă o poză lui Bhagavan. În acel moment Bhagavan mi s-a adresat: "Lakshmanjoo! Lakshmanjoo! Stai aici lângă mine. Acest bărbat ne va face o poză." Nu pot exprima ce Divine au fost acele zile ale șederii mele lângă Bhagavan și cât de binevoitor a fost el cu mine.

Am primit o copie a Căii Muntelui (aprilie 1983), unde fotografia mă arată pe mine la picioarele lui Bhagavan. Eleanor Pauline Noye (numărul 11 din cartea de mai jos) e și ea în poza de grup. Ea a vărsat lacrimi de bucurie când Bhagavan mi-a cerut să stau lângă el. Acelea au fost zile de aur pentru mine când am fost lângă Bhagavan, Domnul meu Divin!

- extras din Face to Face with Sri Ramana Maharshi (cap. 169, pag. 370)
Traducerea Summairu

Citește și:

Ramana Maharshi - Cine Sunt Eu? (Nan Yar?)

Învățăturile lui Sri Ramana Maharshi

Robert Adams & Ramana Maharshi - Doar Fii
Yogananda îl întâlnește pe Sri Ramana Maharshi
Lal-Ded - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir
Swami Lakshman Joo Raina, who passed away in 1991, is recognized as the last living pre-eminent exponent of Kashmir Saivism.

When I was in the twenties, some one told me of Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Then and there I left Kashmir and proceeded to Tiruvannamalai. As I entered the Hall, I saw Bhagavan seated on a sofa with his legs stretched. I was thrilled with joy. Bhagavan asked me to sit in front of himself.
I sat and gazed at his Feet and entered the blissful state of samadhi.
Those golden days were indeed divine.

One day, I was overjoyed by the nearness of Bhagavan and composed a few slokas as my offering to him. These in effect stated:

“There are four types of body: the gross (sthula), the subtle (sukshma), the causal (karana) and the void (sunya). Transcending these (four types) is the great Hill Arunachala, which is praised as the form of the all-knowing Supreme. We worship Sri Ramana, who blissfully abides in His own true nature (swarupa), which is named Arunachala, the foremost among the foremost of Hills. I take refuge at the feet of the great personage Ramana who had realized his identity with the Lord.
I utter the name of the accomplished yogi Ramana, ceaselessly. I always contemplate on Maharshi Ramana, the realized soul. I offer my salutations to the celestial being Maharshi Ramana, whole-heartedly.”

When these slokas were placed before Bhagavan, he was so pleased that he explained them to the devotees who were seated in the Hall.

I used to go on Arunachala Hill with Bhagavan, where he used to sit on a rock and I would be seated at his Feet. Once a devotee took out a camera to take a picture of Bhagavan. At that time Bhagavan addressed me, “Lakshmanjoo! Lakshmanjoo! Sit here by my side. This man is going to take a picture of us.” I cannot express how Divine were those days of my stay near Bhagavan and how kind he was to me.

I have received a copy of The Mountain Path (April 1983), where the photograph shows me seated near Bhagavan. Eleanor Pauline Noye [No. 11 in the book below] is also seen in the group-picture. She shed tears of joy
when Bhagavan asked me to sit near him. Those were golden days for me when I was near Bhagavan, my Divine Lord!

- excerpt from Face to Face with Sri Ramana Maharshi (ch. 169, p. 370)

duminică, 1 octombrie 2017

Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit (The Direct Path, It is Done)

Sfârșitul este simultan prezent la început. Punctul final există deja la început. Asta e ceea ce numim calea directă, să arătăm că finalul este deja de la început.
Nu trebuie să ajungi la tăcere, pur și simplu trebuie să realizezi că e acolo.
Nu trebuie să ajungi la deschidere, pur și simplu trebuie să realizezi că e deja acolo.
Nu trebuie să ajungi la libertate, pur și simplu trebuie să recunoști că ea e deja acolo.
Nu trebui să ajungi la fără-de-sine, trebuie doar să recunoști că nu există un sine de la care să începi, deja, chiar acum.
Nu trebuie să ajungi la Divin, pur și simplu trebuie să recunoști că el e deja singurul lucru care are loc...
Asta se numește calea directă. Este introducerea experiențială directă a "vederii" (termen buddhist pentru a vedea Ceea Ce Este).
Cheia e că trebuie să fie experiențială. Dacă e în cap, e doar mai multă bălăceală în chestiile minții.
Trebuie să o trăiești.
Permite-ți să o trăiești, în acest moment, în acum: îndeplinirea a tot. Că, de fapt, există o "îndeplinire".
Există o tăcere. Asta e îndeplinit. Acea tăcere e liberă; e o treabă îndeplinită. Acea Conștiință Pură e liberă; ea e deja acolo. Nu există niciun sine. Asta e îndeplinit.
Singurul sine care există și pare să fie e ceea ce e produs prin gând și sentiment.
Dar nu există un sine. Asta e îndeplinit. Așadar, asta e calea directă.
Recunoaște, doar pur și simplu recunoaște aceste lucruri.
Doar pur și simplu recunoaște-le.
...
Nu doar recunoaște "asta", recunoaște că asta e Ceea Ce Ești.
Dar nu tu realizezi asta. EA realizează asta. Asta e mult mai intim, nu-i așa?
E un lucru să zici: "Da, tăcerea este mereu aici."
Foarte bine. Știi că tu ești tăcerea? "Știu că tăcerea e mereu aici."
Ai realizat că tu Ești asta? "Știu doar că ea e mereu aici."
Prima dată recunoști ceea ce e în mod inerent complet. Pasul următor e că recunoști Ce Ești.
Și nu poți decide asta în capul tău; nu e o chestiune de a fi convins sau de a decide...
Asta e trezirea; când Aceea care e deja completă se recunoaște pe Ea Însăși ca Ea Însăși.
Aceasta... care E Trează...se recunoaște pe ea însăși.

Din Adyashanti - Sfârșitul Timpului
http://www.adyashanti.org/
Traducere: Summairu (2017)

Citește și:
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)

https://leokamarius.blogspot.de/2017/10/adyashanti-calea-directa-e-indeplinit.html

“The end is simultaneously present at the beginning. The end point is already at the beginning. That’s what we call the direct path is to point out that the end is already at the beginning.
You don’t have to get to silence, you simply have to realize it’s there.
You don’t have to get to openness, you simply need to realize it’s already there.
You don’t need to get to freedom, you simply need to recognize that it’s already there.
You don’t need to get to no-self, you just need to recognize that there isn’t one there to begin with, already, right now.
You don’t have to get to the Divine, you simply have to recognize that it’s the only thing that’s going on already...
That’s called a direct path. It’s a direct experiential introduction to 'the view’ [Buddhist term for seeing What Is].
The key is that it’s got to be experiential. If it’s in the head, it’s just more head stuff swimming. You have to experience it.
Let yourself experience it, in the moment, in the now: the done-ness of it all.
That, actually, there is a ‘done-ness’.
There is a silence. It’s done. That silence is free; it’s a done deal. That Awareness is free; it’s already there. There is no self. It’s done. The only self that is there and seems to be is what’s manufactured through thought and feeling.
But there isn’t one. It’s done. So, that’s the direct path.
Recognize, just simply recognize these things.
Just simply recognize them.

Don’t just recognize ‘it’, recognize that it is what You Are. But you don’t realize that; IT realizes that.
That’s more intimate, isn’t it? It’s one thing to go ‘Yes, stillness is always here’.
Great. Do you know you're stillness? ‘I know that stillness is always here’.
Have you realized that you Are that? ‘I just know that that is always here’.
First you recognize what’s inherently complete. The next step is you recognize what You Are.
And you can’t decide this in your head; it’s not a matter of being convinced or deciding. …
That’s the awakening; when That which is already complete recognizes Itself as Itself.
This... that Is Awake... recognizes itself.


From Adyashanti – The End of Time
http://www.adyashanti.org/

sâmbătă, 26 august 2017

Anandamayi Ma - Iubirea adevărată și atracția prin amăgire (True Love and attraction through delusion)

https://leokamarius.blogspot.de/2017/08/anandamayi-ma-iubirea-adevarata-si.html
Întrebare:
E posibil să atingi realizarea de Sine prin intensificarea emoției, precum iubirea?
Anandamayi Ma:
Da. Prema, iubirea pentru Dumnezeu e cu siguranță o cale.
Dar ceea ce e în mod obișnuit numit "iubire" nu e prema, adevărata iubire, ci moha, atracție prin amăgire. Prema, adevărata iubire, nu poate exista între persoane. Cum poate cineva să obțină iubire pură din asta, care prin chiar natura sa este impură, și anume persoana?
Iar și iar se întâmplă că oamenii vin la acest corp zicând:
"Iubirea mea pentru cutare și cutare persoană e iubire adevărată, nu e iubire lumească."
Se amăgesc singuri. Iubirea pentru ceea ce e muritor este invariabil moha, atracție prin iluzionare, și conduce la moarte. E destul de evident așa.

Ai observat cum, atunci când îți e imposibil să obții obiectul iubirii tale vrei ori să îl omori ori să mori tu însuți?
Pe câtă vreme prema, iubirea de Dumnezeu, te duce la moartea morții, la Imortalitate.
De aceea, se spune, să îl privești pe Guru ca persoană e un Păcat. Guru-ul trebuie iubit și respectat ca Dumnezeu.
Acu ceva vreme o femeie a venit la acest corp (n.t. corpul lui Anandamayi Ma - așa se referă ea la forma ei), și vroia să se sinucidă pentru că guru-ul ei murise.
I-am zis: "Guru-ul moare?"
Pentru că el și-a părăsit corpul nu înseamnă că el nu mai există. Guru-ul e pretutindeni și niciodată nu-și părăsește discipolul. Faptul că tu vrei să îți iei viața din mâhnire pentru trecerea Guru-ului în Mahasamadhi arată că îl iubești ca pe o persoană și nu ca pe un Guru.
Nu a fost deloc ușor s-o conving de asta, și a trebuit să treacă prin multă durere în inimă și necaz până când în final și-a depășit atașamentul.

Se întâmplă că oamenii de îndrăgostesc de Guru-ul lor. Dacă el a atins nivelul pe care un Guru trebuie să îl fi atins, el ar fi capabil să canalizeze iubirea discipolului întorcând-o către Divin.
Dar, dacă el însuși nu și-a transcens personalitatea, dificultățile natural vor apărea. 
Acest corp s-a întâlnit cu o mulțime de cazuri când fete fără experiență, văduve tinere, sau chiar femei măritate au fost ghidate pe o cale greșită de Guru-și falși.
Ei fac asta sub acoperirea pretextului că Shastra-ele (textele sacre) spun autoritar că trebuie să îți abandonezi întreaga ființă - corpul, mintea și inima către Guru.
A-ți abandona trupul înseamnă a-ți abandona dorințele pentru ca astfel ele să fie șterse, dar nu înseamnă să îți abandonezi corpul în sensul fizic material. Dacă este înțeles în modul ăsta greșit, așa cum se întâmplă uneori, atunci acest corp spune că deși poate ai primit diksha (inițiere) de la el, acea persoană nu îți este Guru.

Ar trebui să te îmbăiezi în Gange și să te purifici și să ai un nou început.
Deși mantra nu poate fi murdărită, sunt cazuri în care devine imperativ să te lepezi și de asta, și anume, dacă ea este asociată inevitabil cu amintirea acelui fals guru.
În asemenea cazuri este indicat să schimbi mantra cu o alta.

Oamenii semnează așa-numitele căsătorii din iubire, dar în unele cazuri ambii sunt dezamăgiți și după o vreme fiecare separat vine la acest corp și se plânge și se căiește.

~ din cartea As the Flower Sheds its Fragrance
Traducere: Summairu (2017)
Citește și:
Anandamayi Ma - Despre căutarea spirituală
Lal-Ded (Lalla) - Cuvântul unei mistice rebele
Wu Hsin - Nu lua viața personal
Osho - Nu exploata iubirea
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot


https://leokamarius.blogspot.de/2017/08/anandamayi-ma-iubirea-adevarata-si.html

Question:
Is it possible to attain to Self-realization by an intensification of emotion, such as love?
Ma Anandamayee:
Yes. Prema, the love of God is certainly a way.
But what is ordinarily called 'love' is not prema, true love, but moha, attraction through delusion.
Prema, real love, cannot exist between individuals. How can one get pure love from that, which by its very nature is impure, namely the individual?
Again and again it happens that people come to this body saying,
"My love for such and such a person is true love, not worldly love."
They are deceiving themselves. Love for that which is mortal is invariably moha, attraction through delusion, and leads to death. Quite obviously so.

Have you not noticed how, when you find it impossible to get the object of your love you either wish to kill it or to die yourself?
Whereas prema, the love of God, takes you to the death of death, to Immortality.
Therefore, it is said, to regard the Guru as all individual is a Sin. The Guru has to be loved and revered as God.
Some time ago a woman came to this body, who wanted to commit suicide because her guru had passed away.
I said to her: "Does a Guru die '?
Because he has left his body it does not mean that he is no more. The Guru is everywhere and never leaves the disciple. The fact that you want to take your life out of grief over your Guru’s passing into Mahasamadhi shows that you love him as a person and not as a Guru.
It was not at all easy to convince the woman of this, and she had to pass through much heartache and
trouble until at last she got over her attachment.

It happens that people fall in love with their Guru. If he has attained to the state that a Guru should have reached, he will be able to canalize the disciple's love, turning it towards the Divine.
But, if he himself has not transcended personality, difficulties will naturally arise.
This body has come across a number of cases where inexperienced girls, child widows, or even married women have been led into a wrong path by false Gurus.
Tile injunction of the Sastras is that one has to surrender one's whole being - body, mind and heart to the Guru.
To surrender one's body means to surrender one' s desires so that they may be obliterated, but not to surrender one's body in the material sense. If it is misunderstood in this way, as occurs sometimes, then this body says, although you may have received diksa from him, that person is not your Guru.

You should then bathe in the Ganges and purify yourself and make a fresh start.
Although the mantra cannot be defiled, there are instances when it becomes imperative to relinquish even that, namely, if it is inextricably associated with the memory of the false guru.
In such cases it is advisable to change the mantra to another.

People contract so-called love marriages, but in some cases both parties are disillusioned and after a time each separately come to this body lamenting and repenting.

~ from As the Flower Sheds its Fragrance book

sâmbătă, 1 iulie 2017

Video: Lasă Să Fie - Satsang cu Moojibaba la Ashram-ul Beatles - Un video de văzut neapărat! (Let It Be)

Orice se întâmplă în capul tău nu ești tu.
Orice se întâmplă în corpul tău nu ești tu.
Orice se întâmplă în lume nu ești tu.
Orice se întâmplă nu ești tu.
Totuși niciuna din astea nu poate exista fără tine, percepătorul a toate astea.
- MOOJI




Satsang cu Mooji
Înregistrat pe 7 Martie 2017 în Rishikesh, India

Mooji Baba este invitat să țină satsang în frumosul ashram al lui Maharishi Mahesh Yogi, cunoscut local ca Ashram-ul Beatles. El explică că timp de mulți ani ființele au venit aici în acest spațiu căutând același adevăr și libertate către care suntem îndrumați noi astăzi. De când ashram-ul a fost închis cu mai bine de 17 ani în urmă, nimic nu s-a prea întâmplat, în afară de viața naturală a junglei care s-a întors cu maimuțe, elefanți, și chiar o familie de tigri s-a mutat aici.

Întrebări despre abandon, trecerea de la persoană la Prezență și teama de moarte își găsesc răspuns și Mooji ne duce într-o introspecție ghidată și dezvelește natura Conștiinței - bucuria, pacea și iubirea intrinseci.
„Simțământul „Eu Sunt” este carul Absolutului.”
-
Acesta și multe alte video-uri pot fi vizionate pe Mooji.TV:
http://bit.ly/moojitv
și
http://bit.ly/sahaja-express

#Mooji #satsang #spirituality #advaita #nonduality #awakening #Thebeatlesashram

https://mooji.tv
https://www.mooji.org
https://www.facebook.com/moojiji/
https://www.facebook.com/MoojiRomania
Mooji Romania Youtube

Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

luni, 26 iunie 2017

Robert Adams - Cele trei virtuți: compasiune, smerenie, ajutor dezinteresat (The Three Virtues: Compassion, Humility And Service)

Sunt trei virtuți care sunt cele mai importante, cele mai importante pe care să le atingi, înainte de iluminare. Fiecare iluminat de pe acest pământ, oricine a fost eliberat, a avut aceste trei virtuți, și nu poți fi realizat fără ele.
Prima e compasiunea, a doua e smerenia, a treia este ajutorul dezinteresat.

1. Vom începe cu compasiunea. Ce e compasiunea?

De fapt compasiunea e atunci când ești împăcat cu acest întreg univers. Ești total în acord cu întreg universul. Nu e nimic din acest univers întreg la care tu să te împotrivești. Gândiți-vă la asta.
Compasiunea înseamnă reverență pentru toată viața. Totul este viu. Nu există materie moartă. Totul are propria sa viață. Când ai reverență pentru viață atunci tu respecți totul. Nu ai animozitate cu nimeni și nimic. Și nu vorbesc doar de ființele umane. Vorbesc de regnul mineral, cel vegetal, cel animal, cel uman. Ar trebui să avem compasiune față de toate animalele de pe acest pământ, fie că sunt furnici, sau gândaci, sau capre, sau oi sau vaci. Dacă am avea o astfel de compasiune am mai mânca carne? Ar trebui să avem o mare compasiune față de toate florile, vegetația, tot ce există.
Ar trebui să avem o mare compasiune față de toate mineralale de pe acest pământ. Tot! Asta e reconcilierea noastră cu întregul univers. Asta e important.
Ai auzit de vreun Înțelept sau un eliberat spiritual care e în dezacord cu ceva din lumea asta?
Trebuie să ajungi la o înțelegere cu tine însuți.

2. Apoi mergem la smerenie sau umilință.

Smerenia este foarte, foarte importantă. Toți vor să câștige un punct de vedere, o controversă, o ceartă, și totuși dacă ai avea smerenie, nu ar apărea niciodată în mintea ta să câștigi sau să te răzbuni.
Smerenia este karmică. Karma e ca și cum ai călca pe o greblă și coada ei te lovește în cap. Cauză și efect. Cauza e că ai călcat pe greblă și coada s-a ridicat și te-a lovit în cap. Astfel e karma. După cum îți așterni așa dormi.
Calci pe o greblă, dar coada ei nu te lovește imediat în cap. Te poate lovi ani mai târziu, sau în altă încarnare, dar vei fi lovit în cap. Așadar e o karma imediată, și o karma viitoare.
Singurul mod de a scăpa de karma e prin a avea o imensă smerenie.
Să zicem că cineva îți dă o palmă. Primele lucruri pe care ni le zice egoul e să îl batem pe acela, să îi dăm palma înapoi, să-l împușcăm, să-l omorâm, să ne răzbunăm. Dar dacă suntem înțelepți vom înțelege că motivul pentru care am primit palma peste față e, desigur, undeva, cumva, că ni se întoarce karma,
și dacă ne răzbunăm vom pune o nouă karma în mișcare, care se va întoarce mai devreme sau mai târziu.
De aceea, orice ți s-a întâmplat vreodată, în orice domeniu de viață, nu contează cum arată, tu ești în locul potrivit. Nimeni nu se ia de tine.
Nimeni nu încearcă să îți facă ceva. Nimeni nu încearcă să te rănească. Dacă cooperezi, și nu reacționezi, și nu te răzbuni, ci trimiți un mesaj de iubire și pace, atunci transcenzi karma și ea nu se va întoarce vreodată. Dar dacă te răzbuni, și vrei să plătești cu aceeași monedă, și crezi că tu câștigi bătălia, va părea că tu câștigi în acest moment, va părea că tu ajungi undeva, dar fructele acțiunilor tale se vor întoarce mai devreme sau mai târziu. Astfel te joci cu tine însuți și nu vei ajunge niciodată nicăieri.

Vei repeta situațiile iar și iar și iar, cu diferiți oameni. Vei trece către un nou stadiu diferit, vei fi implicat în situații diferite, dar vei găsi aceleași probleme.
Așa că, orice pare greșit în viața ta, orice pare groaznic, nu privi problema însăși ca o problemă. Ridică-te deasupra ei. Înțelege că nu e nimeni pe care să dai vina pentru ea. Tu nu ai dușmani. Nimeni nu încearcă să te rănească. Asta e smerenia. Nu ești un laș, nu ești un papă-lapte. Te-ai ridicat deasupra acelui mod de gândire. Acel mod de gândire nu există.
Acum uitați-vă la viețile voastre. Gândiți-vă la lucrurile ce v-au deranjat în fiecare zi, lucrurile ce vă sâcâie în fiecare zi, lucrurile ce vă fac nervoși, care vă supără, care vă fac să vreți să vă răzbunați.
Scăpați de asta.

3. A treia virtute este ajutorul dezinteresat.

Misiunea noastră pe acest pământ este să fim de ajutor umanității. În timp ce încercăm să ne expansionăm, în timp ce încercăm să ne ridicăm la o stare mai înaltă pentru a fi eliberați, să devenim complet liberi, fii de ajutor cu tot ce poți, fără a te aștepta la ceva în schimb. Fii de ajutor fiecăruia pe care îl întâlnești. Întreabă oamenii ce poți face pentru ei ca să le faci viața mai fericită și mai luminoasă. Fii de un total ajutor dezinteresat pentru toți.
E scris: "Cel dintâi va fi ultimul și cel pe pe urmă va fi cel dintâi."
Dacă încerci să pui egoul tău primul, și vrei faimă, și nume și recunoaștere, vei fi prăbușit tot timpul, și vei avea tot felul de probleme odată cu numele și faima.
Fii de ajutor. În adevăr tu ești realitatea absolută. În adevăr tu ești acel Eu sunt. Eu sunt acest Eu sunt.
În adevăr tu nu ești făptuitorul, nu ești corpul, nu ești mintea.
Ești totală libertate. Ești deja eliberat.
Dar asta e ceva intelectual cu unii dintre noi.
Așa că practicați aceste trei virtuți și veți fi uimiți ce rapid deveniți liberi.

- Robert Adams - T127 - Cele trei virtuți: Compasiunea, Smerenia și Ajutorul - 9 februarie, 1992
Traducerea: Summairu (2017)
Citește și:
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (partea 1)
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici 
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Despre devoțiune
Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi

https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/robert-adams-cele-trei-virtuti.html


The Three Virtues: Compassion, Humility And Service

There are three virtues that are most important, most important for you to achieve, before enlightenment. Every enlightened person on this earth, everyone who has been liberated, has had these virtues, and you cannot be realized without them.
The first one is compassion, the second one is humility, and the third one is service.

1. We will start with compassion. What is compassion?

Actually compassion is when you are reconciled with this entire universe. You're totally reconciled with the entire universe. There's no thing in this whole universe that you are against. Think about that.
Compassion means reverence for all of life. Everything is alive. There's no such thing as dead matter.
Everything has its own life. When you have reverence for life you respect everything.
You have no animosity towards anyone or anything. I'm not only talking about human beings.
I'm speaking of the mineral kingdom, the vegetable kingdom, the animal kingdom, the human kingdom. We should have a great compassion for every animal on this earth, whether they are ants, or cockroaches, or goats, or sheep or cows. If we had a compassion like this, would we eat meat?
We have to have a great compassion for all the flowers, vegetation, everything that exists.
We have to have a great compassion for all of the minerals on this earth. Everything! This is reconciling ourselves with the entire universe. This is important.
Have you ever heard of a Sage or a liberated person who was at odds with anything in this world?
You have to come to terms with yourself.

2. Next we go to humility.

Humility is very, very important. Everybody wants to win a point, win an argument, win a fight, and yet if you have humility, it never comes into your mind to win or get even.
Humility is karmic. Karma is like stepping on a rake and the handle hits you in the head. Cause and effect. The cause is you stepped on the rake and the handle came up and hits you on the head.
This is how karma is. Everything that goes around comes around.
You stepping on the rake, but the handle doesn't hit you on the head immediately. It may hit you on the head years later or in another incarnation, but you will get hit on the head. So there's immediate karma, and there's future karma.
The only way to get rid of it is through having a tremendous humility.
Say somebody slaps you. The first things our ego will tell us is to beat them up,slap them back, shoot them, kill them, get even with them. But if we're wise we'll understand that the reason we were slapped on the face is, of course, somewhere, somehow, this is the karma returning to us,
and if we retaliate we're setting new karma in motion, which will return to us sooner or later.
Therefore, anything that has ever happened to you, in any area of your life, no matter how it looks,
you are in your right place. No one is picking on you.
No one is trying to do anything to you. No one is trying to hurt you. If you cooperate, and do not react, and do not retaliate, but send out a message of love and peace, then you transcend that karma and it will never come back again. But if you retaliate, and you want to get even, and you think you're winning the battle, you may appear to be winning in this instance, you may appear to be getting somewhere, but the fruits of your actions must return sooner or later. Therefore you're playing games with yourself and you'll never get anywhere.

You'll keep repeating the situation again, and again, and again, with different people. You may move to a different state, be involved in different situations, but you will find the same problems.
Therefore, whatever seems wrong in your life, whatever seems terrible, do not look at the problem in itself as a problem. Rise above it. Realize no one is to blame for it. You have no enemies. No one is trying to hurt you. This is humility. You're not a coward, you're not a wimp. You have risen above that kind of thinking. That kind of thinking does not exist.
Now look at your lives. Think of the things that bother you every day, the things that annoy you every day, the things that make you angry, that make you upset, that make you want to retaliate. Get rid of this.

3. The third virtue is service.

Our mission on this earth is to be of service to humanity. As we're trying to unfold, as we're trying to raise ourselves to a higher state to be liberated, to become totally free, be of service all you can,
without looking for anything in return. Serve everyone you meet. Ask people what you can do for them to make their life happier and brighter. Be of total service to everyone.
It is written, "That the first shall be last and the last shall be first."
If you try to put your ego up front, and you want fame, and name and recognition, you will be beaten down all the time, and you will have all kinds of problems that come with achieving fame and name. Be of service. In truth you are absolute reality. In truth you are that I am. I am that I am.
In truth you are not the doer, you are not the body, you are not the mind.
You are total freedom. You are already liberated.
But this is intellectual with some of us.
Therefore practice those three virtues and you will be amazed how fast you become free.
- Robert Adams - T127 - The Three Virtues: Compassion, Humility and Service - 9th February, 1992

luni, 19 iunie 2017

Papaji - Despre Tăcere și Introspecție (On Quietness and Self-Inquiry)

Când vorbim de tăcere - când îți spun să rămâi tăcut - nu e ușor pentru oricine de urmat. Majoritatea oamenilor de aici vin cu diferite chestii din trecut, practici, sadhana; și de aceea ei simt că trebuie să facă ceva, să pună ceva în practică. Când zic: "Rămâi tăcut" asta nu este o practică.
Nu e nimic de făcut și nimic de desfăcut. Asta nu poate fi urmată. Nu e nimic de gândit, nicio nevoie să faci vreun fel de efort. Aceasta este o indicație a tăcerii despre care vorbesc.
Adevărul mereu există. Existența singură există. Este numită Satyam.

Vorbim de iluminare, dar mai întâi am creat înlănțuirea. Înlănțuirea nu există. Cum poți înlătura ceva ce nu există? Întâi, maeștrii impun un concept de înlănțuire și apoi sunt prescrise tot felul de practici.
Există milioane de cărți în lume, mii sunt publicate încă în fiecare zi. Nicăieri nu spune: "Fii tăcut".
Când pur și simplu spui "Rămâi tăcut", despre ce ar mai putea fi restul cărții?

Nu există ignoranță deloc; este doar existența - e doar satyam. Dacă simplu păstrezi tăcerea vei ști că doar asta există. Înainte ca soarele să răsară devreme dimineața el nu încearcă mai întâi să îndepărteze întunericul nopții. Soarele nu zice: "Să mătur deoparte întunericul și abia apoi, în timpul zilei, voi răsări". Pentru soare nu există nicio lumină, nu există nici întuneric de îndepărtat. Soarele nici măcar nu știe că există vreun lucru precum noaptea. Ce practică e necesară să îndepărtezi întunericul, unde este acest întuneric? Toate practicile implică realitatea întunericului, a ignoranței, când de fapt ele nu există. Râul din nisip este un miraj; nu există, nu a existat niciodată. Dacă mergi mai aproape și mai aproape nisipul nici măcar nu e umed; numai o credință ne face să alergăm după un miraj, nimic altceva. Există doar satyam; există doar Adevărul. Ce nevoie e acolo de practică? E numai practica cea care ascunde adevărul.

Ți s-a dat un concept de majoritatea maeștrilor că există întuneric, și că trebuie să îți petreci întreaga viață curățând acest întuneric. Nimeni nu vorbește de lumină; toți încearcă să înlăture întunericul și ignoranța când nici măcar nu există cu adevărat.

Mai întăi de toate, caută-te pe tine însuți! A văzut cineva vreo ignoranță? Uneori când oamenii care vin să mă vadă ajung mai aproape de păstrarea tăcerii ei zic: "Nu înțeleg". Ce e de înțeles?
Pur și simplu rămâi tăcut - asta e ceea ce ești cu adevărat. Cum poate fi vreo îndoială? În păstrarea tăcerii tu descoperi cine ești în realitate.

Prin practici spirituale l-ai sărit cu vederea pe cel care face ca asta să se întâmple. Cine implică membrele tale în practică, intelectul tău în practică? Cine cauzează ca mintea ta să fie implicată în încercarea de a înțelege? Dacă cel care cauzează activitatea nu e acolo tu nu poți dirija nicio practică. De aceea îți spun doar să rămâi tăcut. Atunci vei ști cine ești cu adevărat și ce ai fost dintotdeauna, și acesta e indestructibil. Orice altceva va fi distrus, numai Existența însăși rămâne. Adevărul mereu va rămâne - el Este - el este etern. Ceea ce nu e acest adevăr nu există deloc.

Ai două alegeri: Fie urmezi majoritatea maeștrilor și îți petreci viața încercând să îndepărtezi sau să cureți mintea. Mai întâi trebuie să afli dacă mintea există. Nimeni nu a văzut mintea. Chiar dacă ai găsi-o, cum ai de gând s-o cureți? Toată lumea practică curățarea minții dar nu există nimeni până acum care să o fi curățat. Unde e această minte ce trebuie curățată?

A doua alegere este să rămâi tăcut și vei ști cine ești cu adevărat. Asta e foarte simplu. Nu îți va lua timp; de fapt timpul nici nu apare. Nu e nimic în afară ce te poate ajuta, trebuie doar să rămâi tăcut - asta e tot - și atunci vei ști că tu ești etern. Tu ești Existența Eternă însăși.

~~~~~


Introspecția este Prezența însăși deci întreabă-te: "Cine sunt eu?"
Aceasta e singura întrebare care nu duce la suferință, pentru că ea taie funiile aroganței ansamblului corp-minte.
Asta înseamnă retragerea minții de la implicările ei și plantarea ei în grădina de Acasă.
Introspecția e Iubire cu Sinele.
Acest gând-eu este Conștiință conștientă de Conștiință, dar ce e conștient de "eu"? Întreabă "Cine sunt eu?" și află unde este Conștiința sursă? Cine e conștient de Conștiința corpului?
Fața ta cu siguranță într-o zi va fi mâncare pentru viermi!
Întreabă-te și află cine e cel care strălucește prin acest chip. Folosește-te cât mai bine de Acum pentru că moartea vine repede. Nu îți mișca mintea, Fii Tăcut. Închide ferestrele spre exterior, îndepărtează toate schimbările, și privește în Interior la Cel Neschimbător.
Adevărul este foarte simplu, nu îl complica.
Trebuie să fii în Lumină ca să cunoști întunericul: Doar fii conștient de tine însuți, Lumina.
Sari în focul cunoașterii, și nu fi îngrijorat de ceea ce se va întâmpla cu hainele conceptelor și condiționărilor.
Acest foc arde tot.

~~~~~

Tot ce vezi este mintea aceasta. Toată manifestarea, tot trecutul, prezentul și viitorul, toți zeii, raiurile și iadurile - toate astea sunt mintea. Ce putere are mintea! Va pretinde că te ajută dându-ți viziuni sau stări interioare plăcute, dar va face orice este în puterea ei să te țină departe de acea întâlnire liberă-de-gândire cu propriul tău Sine.

~ Sri Poonjaji (Papaji)
Traducerea: Summairu (2017)
Citește și:
Papaji - Iluminarea înseamnă să te cunoști pe tine însuți
Papaji - Procesul Realizării Sinelui și după Realizare
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji (H.W.L Poonja) - Focul Libertății


https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/papaji-despre-tacere-si-introspectie-on.html


When I speak about quietness - when I tell you to keep quiet - it is not easy for everyone to follow. Most people here are from different backgrounds, practices, sadhanas; and therefore feel they need to do something, to put something into practice. When I say, "Keep quiet." it is not a practice. There is nothing to be done and nothing to be undone. This cannot be followed. There is nothing to think about, no need to make any kind of effort. This is an indication of the quietness I am speaking about. Truth always exists. Existence alone is. It is called satyam.

We speak about enlightenment, but first we have created bondage. Bondage does not exist. How can you remove that which does not exist? First, teachers impose a concept of bondage and then various practices are prescribed. There may be millions of books in the world, thousands more are published every day. Nowhere does it say, "Be quiet". When you simply say "Keep quiet," what is the rest of the book to be about?

There is no ignorance at all; there is only existence - there is only satyam. If you simply keep quiet you will know that only this exists. Before the sun rises early in the morning it does not first try to remove the darkness of the night. The sun does not say, "Let me brush away the darkness and only then, in the daytime, I will rise." For the sun there is no light, there is no darkness to be removed. The sun does not even know that such a thing as night exists. What practice is needed to remove darkness, where is this darkness? All practices imply the reality of darkness, of ignorance, when in fact they do not exist. The river in the sand is a mirage; it does not exist, it never existed. If you go closer and closer the sand not even is wet; it is only a belief that makes us run after a mirage, nothing else. There is only satyam; there is only Truth. What need is there of practice? It is only practice which is concealing the truth.

You have been given a concept by most of the teachers that there is darkness, and that you have to spend your whole life clearing this darkness. No one speaks about light; everyone is trying to remove darkness and ignorance when it does not really exist.

First of all, look for yourself! Has anyone seen any ignorance? Sometimes when people who come to see me come closer to keeping quiet they say, "I do not understand." What is there to understand? Simply keep quiet - this is what you really are. How can there be any doubt? In keeping quiet you discover what you really are.

Through spiritual practices you overlook the one who is causing this to happen. Who is involving your limbs in the practice, your intellect in the practice? Who is causing your mind to be involved in trying to get understanding? If the one causing activity is not there you cannot conduct any practice. This is why I tell you to simply keep quiet. Then you will know what you truly are and what you have always been, and this is indestructible. All else will be destroyed, only Existence itself remains. The Truth will always remain - it Is - it is eternal. That which is not this truth does not exist at all.

You have two choices: Either you follow most teachers and spend your life trying to remove or clean out the mind. First you will have to find out if the mind exists. No one has seen the mind. Even if you found it, how do you propose to clean it? Everyone is practicing cleaning the mind but there is no one so far who has cleaned it. Where is this mind to be cleaned?

The second choice is to keep quiet and you will know who really you are. This is very simple. It is not going to take you time; in fact time does not appear. There is nothing outside that can help you, you have just to keep quiet - that's all - and you will know then you are eternal. You are Eternal Existence itself.

~~~~~


Inquiry is Presence itself so question, "Who Am I?"
This is the only question that doesn't lead to suffering, because it is severing the ropes to body-mind-arrogance.
This is withdrawing the mind from its engagements and planting it in the garden of Home.
Inquiry is Love with the Self.

This I-thought is Consciousness aware of Consciousness, but what is aware of "I"? Ask "Who am I?" and find out where is the foundation Consciousness? Who is conscious of body Consciousness?
Your face will definitely someday become the food for worms!
Inquire and find who it is who shines through this face. Make the most of Now because death comes quickly. Don´t move your mind, Be Quiet. Shut the windows to the outside, remove all changes,
and look Within to the Changeless.
Truth is very simple, don't complicate it.
You must be in the Light to know the darkness: Just be aware of yourself, the Light.
Jump into the fire of knowledge, and don't be concerned what will happen to your clothing of concepts and conditioning.
This fire burns all.

~~~~~

Everything that you see is this mind. All manifestation, all the past, the present and the future, all the gods, the heavens and the hells - all these things are mind. What a power this mind has! It will pretend to help you by giving you visions or pleasurable inner states, but it will do everything in its power to keep you away from that thought-free encounter with your own Self.

___________________________

Robert Adams - PARTEA a 2-a: Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (PART 2: The difference between a seeker, a disciple and a devotee)

Pentru PARTEA 1 click aici

Acum devotul a bătut un drum lung. Devotul nu se mai gândește la el însuși, ei au uitat de ei înșiși.
Nici măcar nu le pasă dacă devin realizați de Sine. Nu au nicio dorință să devină eliberați. Nu au niciun fel de dorință. Ei acționează spontan și iau fiecare zi cum vine, la timpul ei.
Ei se abandonează complet Înțeleptului. Nu au o viață a lor. Ei se gândesc la Înțelept zi și noapte.
Nu există loc în mintea lor pentru nimic negativ. Un devot nu judecă niciodată. Un devot înțelege
că Înțeleptul vine de pe un alt nivel de conștiință decât al lui. Deci ceea ce face un Înțelept ei poate nu înțeleg prea bine dar nu le pasă. Devoții sunt oamenii care întrețin și susțin Înțeleptul. Ei privesc Înțeleptul ca pe ei înșiși. Ce fac pentru ei înșiși fac pentru Înțelept. Devoții sunt sângele vital al Înțeleptului și devoții sunt cei care devin eliberați.
~~~~~~~~


Devoții desigur sunt cei mai apropiați de trezire. Pentru devot nu există decât acela, numai Sinele.
Ei nu sunt interesați de politică. Nu sunt interesați de vorbărie. Nu sunt interesați de lucruri prostești ce se întâmplă în lume. Ei au o prioritate, aceea e Sinele, să se trezească. Asta e în mintea lor tot timpul, întotdeauna. Ei se gândesc mereu la Înțelept. Și pentru că se gândesc mereu la Înțelept grația Înțeleptului curge prin ei. Ei înțeleg că sunt responsabili de bunăstarea Înțeleptului, susținerea Înțeleptului și traiul Înțeleptului pentru că ei înșiși sunt Înțeleptul. Există doar un singur Înțelept și acela este Sinele. Unicul. Deci pentru acești oameni, dau cea mai bună și rapidă învățătură către trezire în această viață și aceea este tăcerea. Tăcerea absolută.

Dar devoții deja știu asta. Chiar dacă este zgomot în viața lor, frământare, disfuncții ale corpului, declin economic, orice se întâmplă în lume ei sunt în tăcere. Ei sunt conștienți de lume dar asta e secundar. Ei stau în tăcere de unii singuri acasă oricând pot. Ei șed cu Înțeleptul în anumite momente.
Dar ei înțeleg că tăcerea este cel mai rapid drum spre trezire. Devoții sunt de fapt coloana vertebrală
a oricărei organizații spirituale. Deci încercați să înțelegeți asta.

Cea mai rapidă și cea mai bună cale de trezire nu e introspecția, nu e observarea, să fii martorul. Acele lucruri sunt pentru discipoli sau pentru căutători dar pentru devot cea mai rapidă și cea mai bună cale este tăcerea. Să păstrezi mintea tăcută, să păstrezi mintea în pace. Nu să lupți cu mintea.
Când te lupți cu mintea e ca atunci când bați o vacă cu un băț pentru a o duce unde vrei s-o duci.
Privind mintea în tăcere fără a-ți face probleme să schimbi vreun gând este ca și cum ai convinge vaca cu niște iarbă, așa că vaca te va urma oriunde vrei tu să meargă. Când înveți să stai în tăcere, în liniște, totul se va întâmpla de la sine, totul va avea grijă de sine însuși, totul se va întâmpla de la sine.
~ Robert Adams

Traducere: Summairu (2017)


Citește și:
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (partea 1)
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici 
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Despre devoțiune
Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi

https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/robert-adams-partea-2-diferenta-dintre.html

For PART 1 click here

Now the devotee has come a long way. The devotee no longer thinks about themselves, they have forgotten about themselves. They don't even care about becoming self realized. They have no desire to become liberated. They have no desires whatsoever. They act spontaneously and take one day at a time. They surrender completely to the Sage. They have no life of their own. They think of the Sage day and night. There is no room in their minds for anything negative. A devotee never judges. A devotee understands that the Sage is coming from a different consciousness from theirs. So what the Sage does they may not understand too well but they don't care. The devotees are the people who maintain and sustain the Sage. They look at the Sage as themselves. What they do for themselves they do for the Sage. The devotees are the life blood of the Sage and it's the devotees that become liberated.
~~~~~~~~~~~~~

The devotees of course are the closest to awakening. For to the devotee there is only the one, only the Self. They're not interested in politics. They're not interested in chitchat. They're not interested to non-sensical things that are going on in the world. They have one priority, that is the Self, to awaken. This is in their minds forever, all the time. They always think of the Sage. And because they are always thinking of the Sage the grace of the Sage flows through them. They realize that they are responsible for the welfare of the Sage, the support of the Sage and the livingness of the Sage for they are the Sage themselves. There is one Sage and that is the Self. The only one. So to these people, I give the best and fastest teaching to awaken in this life and that is silence. Absolute silence.

But the devotees know this already. Even if there is noise going on in their lives, turmoil, bodily dysfunctions, recession, whatever is going on in the world they are in silence. They are aware of the world but this is secondary. They sit in the silence by themselves whenever they can at home. They sit with the Sage at certain times. But they realize that the silence is the fastest way to awaken. The devotees are actually the backbone of every spiritual organization. So try to understand this.
The fastest and best way to awaken is not self-inquiry, is not observation, being the witness. Those things are for the disciples or for seekers but for the devotee the fastest and best way is the silence. Keeping the mind quiet, keeping the mind peaceful. Not fighting the mind. When you fight the mind it's like beating a cow with a stick to take the cow where you want him to go. Looking at the mind in quietness without troubling to change any thought is like coaxing the cow with some grass, so the cow will follow you wherever you want him to go. When you learn to sit in the silence, in the quietness, everything will happen by itself, everything will take care of itself, everything will happen by itself.