Singura cale de a intra în tăcere este în proprii ei termeni. Nu poți merge acolo cu ceva, doar cu nimic. Nu poți fi cineva, doar nimeni. Atunci intrarea este ușoară. Dar acest nimic aste de fapt cel mai mare preț ce îl plătim vreodată. Este cea mai sacră comoditate a noastră. Vom renunța la idei, credințe, inimă, corp, minte, și la sufletul nostru. Ultimul lucru pe care îl vom dărui va fi nimicul. Ne agățăm de nimicul nostru pentru că aceasta este cea mai sacră comoditate a noastră, și undeva înăuntru noi știm asta. Numai nimicul intră în tăcere; acesta e singurul care intră aici. Restul din ce suntem doar bate la ușa inexistentă. Imediat ce vrei ceva de la tăcere, ești mutat în afara tăcerii iarăși. Tăcerea se revelează doar sieși. Doar atunci când intrăm ca nimic și rămânem ca nimic, tăcerea își va deschide secretele. Secretul ei este ea însăși.
De aceea spun că toate cuvintele, toate cărțile, toate învățăturile, și toți maeștrii pot doar să te ducă la ușă, și eventual să te ademenească să intri. Odată ajuns acolo, începi să simți foarte puternic prezența tăcerii. Când se întâmplă asta, spontan ceva apare care e dispus să intre în ea fără a fi cineva. Aceasta e invitația sacră. Înăuntru afli că tăcerea este maestrul ultim și final, și învățătura ultimă și finală. Este singurul maestru care nu va vorbi cu tine. Tăcerea e singurul maestru și singura învățătură care ține umanul nostru tot timpul în genunchi. Tăcerea este maestrul ultim și cel mai bun, fiindcă în tăcere este bun-venitul fără de sfârșit de a face ceea ce inima noastră umană dorește cu adevărat, și care este de a fi întotdeauna cu genunchii pe podea, întotdeauna de a fi în acea devoțiune către Adevăr. Tăcerea este singura învățătură și singurul maestru care este tot timpul acolo. În fiecare clipă în care ești treaz, în fiecare clipă în care ești în viață, în fiecare clipă în care respiri, ea este chiar acolo.
The only way to enter silence is on its own terms. You can’t go there with something, only with nothing. You can’t be somebody, only nobody. Then entrance is easy. But this nothing is actually the highest price we ever pay. It’s our most sacred commodity. We will give our ideas, our beliefs, our heart, our body, our mind, and our soul. The last thing that we’ll give is nothing. We hold on to our nothingness because that’s our most sacred commodity, and somewhere inside we know this. Only the nothing enters the silence; that’s the only thing that gets in. The rest of what we are just bangs at the nonexistent door. As soon as you want something from the silence, you are moved outside the silence again. Silence reveals itself only to itself. Only when we enter as nothing and stay as nothing, will silence open its secret. Its secret is itself.
That’s why I say all the words, all the books, all the teachings, and all the teachers can only get you to the door, and perhaps entice you to enter. Once there, you start to feel the presence of silence very powerfully. When this happens, something spontaneously arises that’s willing to enter it without being somebody. That is the sacred invitation. Inside you find that silence is the final and ultimate teacher and the final and ultimate teaching. It’s the only teacher that won’t speak to you. Silence is the only teacher and teaching that keeps our humanness on its knees all the time. Silence is the ultimate and best teacher, because in silence is the neverending welcoming to do that which our human heart truly desires, which is to always be with our knees on the floor, always be in that sort of devotion to Truth. Silence is the only teaching and the only teacher that is there all the time. Every minute that you are awake, every minute that you are alive, every minute that you breathe, it’s right there.
De aceea spun că toate cuvintele, toate cărțile, toate învățăturile, și toți maeștrii pot doar să te ducă la ușă, și eventual să te ademenească să intri. Odată ajuns acolo, începi să simți foarte puternic prezența tăcerii. Când se întâmplă asta, spontan ceva apare care e dispus să intre în ea fără a fi cineva. Aceasta e invitația sacră. Înăuntru afli că tăcerea este maestrul ultim și final, și învățătura ultimă și finală. Este singurul maestru care nu va vorbi cu tine. Tăcerea e singurul maestru și singura învățătură care ține umanul nostru tot timpul în genunchi. Tăcerea este maestrul ultim și cel mai bun, fiindcă în tăcere este bun-venitul fără de sfârșit de a face ceea ce inima noastră umană dorește cu adevărat, și care este de a fi întotdeauna cu genunchii pe podea, întotdeauna de a fi în acea devoțiune către Adevăr. Tăcerea este singura învățătură și singurul maestru care este tot timpul acolo. În fiecare clipă în care ești treaz, în fiecare clipă în care ești în viață, în fiecare clipă în care respiri, ea este chiar acolo.
~ Adyashanti
Emptiness Dancing
https://bit.ly/1OTVryx
Traducerea: Summairu (2018)
Citește și:
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)
Emptiness Dancing
https://bit.ly/1OTVryx
Traducerea: Summairu (2018)
Citește și:
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație
Adyashanti - Calea directă: E îndeplinit
Adyashanti - Realitatea transcende noțiunile despre Realitate
Adyashanti - Drogul Separării
Adyashanti - Starea modificată de conștiință ca ego
Adyashanti - Bine ai venit la realitate (video)
Adyashanti - Rămâi ca pură conștiință (video)
The only way to enter silence is on its own terms. You can’t go there with something, only with nothing. You can’t be somebody, only nobody. Then entrance is easy. But this nothing is actually the highest price we ever pay. It’s our most sacred commodity. We will give our ideas, our beliefs, our heart, our body, our mind, and our soul. The last thing that we’ll give is nothing. We hold on to our nothingness because that’s our most sacred commodity, and somewhere inside we know this. Only the nothing enters the silence; that’s the only thing that gets in. The rest of what we are just bangs at the nonexistent door. As soon as you want something from the silence, you are moved outside the silence again. Silence reveals itself only to itself. Only when we enter as nothing and stay as nothing, will silence open its secret. Its secret is itself.
That’s why I say all the words, all the books, all the teachings, and all the teachers can only get you to the door, and perhaps entice you to enter. Once there, you start to feel the presence of silence very powerfully. When this happens, something spontaneously arises that’s willing to enter it without being somebody. That is the sacred invitation. Inside you find that silence is the final and ultimate teacher and the final and ultimate teaching. It’s the only teacher that won’t speak to you. Silence is the only teacher and teaching that keeps our humanness on its knees all the time. Silence is the ultimate and best teacher, because in silence is the neverending welcoming to do that which our human heart truly desires, which is to always be with our knees on the floor, always be in that sort of devotion to Truth. Silence is the only teaching and the only teacher that is there all the time. Every minute that you are awake, every minute that you are alive, every minute that you breathe, it’s right there.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu